de Octavian Goga.
| Cu trupul biruit de jale Un trandafir se stinge-n glastra, Stropindu-si plansul de petale Pe perinita din fereastra... Se zbuciuma sarmana floare Si moare-n patima ei muta, Ca-n inima de fata mare O dragoste nepriceputa. Se zbuciuma si pana maine Isi scutura podoaba-ntreaga, Iar mana gingasei stapane Alt trandafir o sa-si culeaga. Si rand pe rand au sa mai vie Tot alte flori in vechea glastra, Asemeni viselor ce-nvie Si mor zambind in calea noastra. | |||
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu